Autismul este o tulburare de origine neurobiologică ce afectează copilul până la vârstă de 3 ani, la această vârstă deficienţele fiind evidente şi putând fi stabilit un diagnostic

Autismul implică toate palierele de dezvoltare, cognitiv, comportamental, motricitate grosieră, motricitate fină, practic sunt afectate toate laturile care privesc dezvoltarea normală a unui copil.

Autismul nu este o boală, ci o tulburare de comportament, din acest motiv diagnosticul nu poate fi pus prin analize de sânge, analize ADN sau alte investigaţii clinice. Singurul mod prin care un medic psihiatru în pediatrie pune diagnosticul de autism este prin analizarea comportamentului copilului. De aceea, implicarea părintelui este esenţială, pentru că el trebuie să observe primul dacă apare ceva anormal în dezvoltarea celui mic. Există însă şi situaţii în care copilul se dezvoltă normal până la vârsta de 2 ani, are toate abilităţile necesare vârstei sale, adică merge, vorbeşte, interacţionează firesc, iar brusc, în jurul vârstei de 2 ani, îşi pierde toate aceste achiziţii.

Intervenţia timpurie este cheia obţinerii unor rezultate optime pentru copiii cu autism. Oamenii de ştiinţă au demonstrat că perioada maximă de dezvoltare a creierului uman se află undeva între vârsta de 0 şi 3 ani, fapt ce sugerează într-un mod cât se poate de evident că perioada în care trebuie să se înceapă intervenţia terapeutică trebuie să se găsească undeva în acest interval.

Modul în care putem avea repere în diagnosticarea autismului este evidenţiat de faptul că cel mic este anxios şi de cele mai multe ori speriat, sau opozant cu ceilalţi sau cu tot ce înseamnă lumea exterioară. Primele semene  care pot indica o tulburare de spectru autist sunt vizibile încă din perioada în care copilul este sugar. El nu-şi caută mama cu privirea, nu se uita după obiectele care se mişcă, nu arată cu degetul, nu gângureşte, toate aceste pot reprezenta indicii ale unei tulburări.

Sunt situaţii în care copilul este în contact cu realitatea până la vârsta de 2-3 ani şi după această vârstă îşi pierde toate achiziţiile şi contactul cu lumea exterioară dezvoltând stereotipii şi fantezii în care trăieşte, rupându-se de exterior, trăind în propria lui lume. Spectrul autist este foarte larg şi greu de stabilit un “tipar” fix al tulburărilor. De aceea ştiinţa şi medicina nu pot să stabilească care este cauza pentru care aceşti copii sunt altfel decât copiii normali şi încearcă să-i încadreze în anumite tipare pentru a-i înţelege şi accepta.

Ca mamă a unui astfel de copil am înţeles de fapt de ce are nevoie fiul meu pentru a se deschide exteriorului. Personal am avut nevoie de nişte ani să accept ca el este diferit. Prin conexiune cu fiul meu, prin iubire necondiţionată, am reuşit împreună ca el să aibă stabilitate emoţională şi încredere, pentru ca să se manifeste şi în exterior. „Aici şi acum” reprezintă cheia adaptării acestor copilaşi în această lume. Ei au nevoie de ajutor în ceea ce priveşte „starea de confort” şi aici mă refer la tiparele pe care şi le creează aceşti copii pentru că le este frică să iasă din ele, atunci când nu au stabilitate emoţională.

De aceea noi părinţii e bine să-i iubim, să-i conectăm cu natura şi să-i hrănim cu hrană cât mai vie pentru ca anxietăţile să fie cât mai puţin prezente în viaţa lor. Mişcarea în aer liber, drumeţiile, terapia individuală şi sportul le disciplinează mintea şi îi ajută să se liniştească şi să iasă din tiparele despre care spuneam mai sus.

Suntem o echipă formată pentru moment din trei oameni cu experienţă în nutriţie, psihoterapie şi educaţie fizică şi sport. Prin mişcare fizică, sport şi psihoterapie lucrăm cu zona emoţională a copiilor, prin nutriţie oferim diete bazate pe hrană cât mai alcalină pentru că anxietăţile să nu mai fie hrănite în nici un fel şi, nu în ultimul rând, oferim  părinţilor consiliere pentru că ei sunt cei cele mai importante fiinţe din viaţa copiilor şi prin conştientizare ajută într-o mare măsură la vindecarea copiilor. Lucrăm cu inima şi cu mare bucurie pentru copii şi o facem bine!!!

În concluzie, pot spune că aceste suflete diferite de noi ceilalţi au venit să-i schimbe pe cei care le sunt părinţi, au venit să-i schimbe pe membrii familiei, pe cei care le sunt profesori, prin lecţia răbdării, a toleranţei şi, nu în ultimul rând, a iubirii necondiţionate. Aşa că, dragi părinţi, drumul alături de aceste suflete nu este unul lin, dar este unul evolutiv pentru noi toţi.

Oferim şi primim iubire, iar în acest mod transfigurăm împreună tot ce ne este dat să  facem!!!

Iubirea, credinţa şi speranţa sunt vindecare…